in sfarsit am ajuns in punctul in care pot pune semnul egal intre ce cred ca am trait si ce am trait. in felul asta ma scutesc de pareri de rau si regrete inutile. la momentul respectiv se cerea facut lucrul acela, vremea care s-a scurs intre timp nu justifica o alta abordare. de altfel, o alta abordare nu e posibila decat prin apel exclusiv la imaginatie. si, ca sa reiau ce nu se mai poate oricum relua, as face exact la fel intrucat in singurul timp avut la dispozitie se impunea acelasi drum. premisele diferite nu anuleaza reactiile identice la aceleasi cauze.
mi-a placut o formulare de pe coperta unei carti " ... in aventura riscanta a pacalelii de sine".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu