nu inteleg. prefer astfel sansa la intepretare. pot sa cred ce vreau, cum vreau pentru ca nu stiu. si nici nu intreb pentru ca nici macar nu vreau sa aflu. raspunsul m-ar dezamagi, de asta sunt sigura. asa ca las asa, in goluri de fiinta ma umplu cu fantezii. si chiar daca nimic nu este adevarat din ce imi imaginez sa fie, minciuna mea bazata pe iluzia pe care inca mi-o mai creezi, ma face sa pastrez o urma de speranta. fara sa vreau, din prea multa lipsa, inventez raspunsurile mele.
dar tie pot sa-ti zic, cand tot revii fara sa vii: aici nu sta nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu