am vazut de curand doua filme destinate unor varste diferite. la una dintre varste nu am ajuns inca, peste cealalta am trecut deja. cu siguranta, insa, pe niciuna dintre ele nu am trait-o, nici pe cea peste care statistic vorbind, am trecut.
filmele sunt de dragoste.
nu sunt comedii de dragoste, nu au legatura cu dragostea aia ambalata in scopuri comerciale.
podurile din madison county-teoretic se adreseaza femeilor trecute de 40 ani, casatorite sau divortate, cu o experienta de viata relativ bogata si cu o poveste care are are deja o buna parte din continut deja intamplata. filmul ofera o bresa de la viata care de cele mai multe ori e lipsita de minunea aia aparuta cand deja crezi ca nu se mai poate, cand deja pare parte din visele adolescentei lasate de mult in urma, ingropate in detaliile de zi cu zi. minunea fiind dragostea aia pe care ti-ai dorit-o inca de la inceputuri. aia incredibil de ireala care transforma totul in sublim. (stii fericirea aia? nu se compara cu nimic altceva)
si , dupa cum spuneam, nu e ca-n filme si totusi filmele sunt facute de oameni si unele povesti sunt chiar reale. e vorba doar de procentaj aici. sigur ca filmele prefera cazurile fericite, viata prefera viata care doar se mai intampla sa fie fericita..
dar divaghez
eroina(?) filmului asta in particular e deja casatorita si are copii adolescenti cand il intalneste pe el. are asa zisa aventura cu el si decide sa ramana totusi cu viata aleasa dinainte, sotul si copiii, desi de fapt si in fapt il iubeste pe el si el o iubeste pe ea.
trecand peste rezumat care nu face onoare filmului, ma gandeam ca e atat de pacat sa intalnesti ce vrei cu adevarat cand deja ai facut alegeri care nu pot fi schimbate si cand deja intalnirea in sine devine tragica prin confirmarea existentei ei. si pe de alta parte e atat de pacat sa traiesti in asteptarea a ceva ce poate nu o sa apara niciodata, anulandu-ti totodata posibilitatea unei vieti fie ea compusa numai din detalii domestice. adica ai de ales in definitiv. sa (mai) crezi sau sa renunti pentru ca termenul de garantie exista si visele nu-s trecute in final pe factura(?)
iar celalat film e twilight:) am tot vazut cartile in mainile adolescentilor si absolut niciodata nu mi-a starnit interesul, povestea in sine fiind din start stupida si infantila. dar ieri s-a intamplat sa fiu intr-atat de obosita incat sa zac in fata tvului la orice film s-a intamplat sa ruleze atunci pe hbo. si a fost filmul asta si , sigur ca da, mi-a captat atentia imediat ce i-am vazut pe protagonisti impreuna. gave me thrills and took my breath away,to say it in simple terms.
mai multe nu am ce sa spun despre filmul asta din urma intrucat mi-a placut doar pentru acel detaliu atat de semnificativ: chimia dintre cei doi atat de evidenta incat pare tangibila. si da, si filmul asta se vrea a fi de dragoste cu precizarea importanta 'fantasy'(macar e mai corect asa)
nu gasesc niciun videoclip capabil sa ma incante legat de twilight, toate sunt excesiv de imbecile, asa ca o sa las totul asa, fara concluzie, fara macar o melodie potrivita, cu o alegere pe care eu inca o mai fac.
dar cat iubesc fericirea aia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu