peste tot gropi, se dau gauri in asfalt, e un zgomot infernal in tot orasul, praf si caldura lipicioasa. vin acasa dupa zile in care am muncit inutil si stupid conform unor norme in vigoare. mi-e sila si lehamite, nici ca-mi mai pasa de redundanta. e urat peste tot in jur, o bataie de joc dincolo de orice intelegere, peste tot iti rad in fata nespalati, mitocani si hoti. vorbesc la televizor si emit enormitati, ii asculti cu aceeasi stare de greata. apoi mai asculti si restul de impresii cu care esti de acord, ti se pare ca mai esti viu atata vreme cat mai gandesti si iti dai seama de mizeria din jur. iti bagi picioarele in scris, injuri cu voce tare, doar ai curaj, si te trezesti dimineata luand-o de la capat. tot aici, tot cu astia, o pacla care se intinde peste tot orizontul tau.
ca sa iesi, e nevoie sa te revolti real si sa iei o atitudine care nu se refera la vorbit. ma consider la fel de vinovata ca accept si ca ma ascund in casa asta si in impresiile mele despre ce conteaza in timp ce ei dau buzna peste mine obligandu-ma sa mor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu