avand in vedere ultimele saptamani de rupere totala de tot ce tine de viata in forma ei activa, aproape ca simt nevoia sa ma minunez de cele infaptuite de mine(si numai de mine) in ultimele ore. dupa amanari repetate ale unor activitati importante, dupa ce am crezut sincer ca nu-s in stare sa ma mobilizez intru lucru concret, iata-ma acum cu treaba facuta in mare parte si cu timp in buzunar de cheltuit dupa bunul plac. desigur, avand in vedere constiinta revenita recent la viata, mi-l voi ocupa cu revizuiri si repregatiri, in felul asta nemaiavand vreme de stresul aferent..
si ca sa revin un pic la timpul cel dinaintea ultimelor harnice ore, eram tot eu acolo sigura ca nu pot si ca am un car de ghinion.. chiar nu era cazul sa ma imbolnavesc zilele astea, apropo, chiar nu se potrivea starea mea cazuta in gol cu toate sarcinile ce ma loveau din plin zi dupa zi...
pe de alta parte, era de asteptat ca odata ce am capitulat psihic sa-mi cedeze si fizicul.
mda, parca folosesc cuvinte cam mari, in definitiv n-am realizat inca nimic si nici n-am esuat de tot.
mai e de trait.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu