circles

de dimineata cand a sunat alarma, m-a trezit fix din mijlocul unui vis teribil de preocupat. si atat de preocupata eram incat a mai trebuit sa sune inca vreun minut sa ma lamuresc de ce suna si ce vrea de la mine. senzatia aia de atemporalitate si apersonalitate cand pare ca levitezi intre doua lumi.. nemaiapartinand niciuneia.

de fapt e genul de saptamana care incepe cu un sfarsit, sfarsitul rabdarii tale, cand fiecare zi ce stii ca vine aduce cu ea drumuri pe care esti prea obosit sa le parcurgi si totusi o faci dintr-un simt stupid al datoriei recent castigat. si in timp si intre timp, cu noi informatii aflate, cu noi bolovani de carat in spate, nu mai rezisti si te gandesti ca poate intr-o noapte ca asta, in mijloc de saptamana criminala, o sa cazi cu totul in somn fara sa mai intelegi deloc de ce e necesar sa te trezesti cand alarma suna, suna, suna.


sunt foarte obosita.