vineri, 23 aprilie 2010
unwind
mie-mi plac intamplarile astea, call me a fool. imi plac tocmai ca nu par sa se incadreze in nimic altceva decat in ...slabiciuni, sa le numim asa. ca nu au legatura cu viata asa cum e ea si cum inca mi se mai pare ca e doar o cale adiacenta ei. de la care o sa revin la timp.
dar acum nu.
acum era toata camera umpluta de mirosul lui, si...pe masura ce realizam ce se intampla, zambeam ideii. nu, nu se intampla nimic, camera era cu el in ea si mainile lui calde masandu-ma incet pe ritm de muzici de demult. nu mai reperam cuvintele si nici versurile, tin minte linistea dintre ele. aici si acum in acelasi timp cu atunci si acolo, numai ca eu nu eram nicaieri. mai recunosteam pret de cateva clipe prezenta lui vie langa mine.
caldura simpla.
si mirosul lui ce inunda camera.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu