working class hero

si abia a inceput. nu fac fata, ma doare capul la sfarsitul fiecarei zile, mi se pare in fiecare noapte ca dorm prea putin si visez prea urat(azi noapte plangeam in hohote pt ca auzisem ca murise cineva foarte drag mie..plans din ala cu rupere de inima), ziua abia incepe ca se si termina, nu insa fara a fi concentrata in lucru angro, ma implic cand as face bine sa renunt, si-asa totul e cum e si poate la anul pe timpul asta nu o sa mai fiu.
ma apuca dramatismul uneori, dupa ce ma enervez ca traiesc in tara asta si ca sunt contemporana cu nesimtirea asta exagerata, imi dau seama ca dincolo de toate astea, oamenii mor. si o sa mor si eu, asta e sigur, prea sanatoasa nu sunt si oricum, ca idee, chiar sunt intr-o linie mai inaintata in randul la moarte, pur si simplu asa au decis sortii..
ma gandeam chiar sa pun mana si sa-mi fac niste planuri caci de-abia ce a inceput anul si eu inca insist sa ma uit in urma sau sa supravietuiesc de la o zi la alta.. sa scriu negru pe alb ce-mi propun sa fac. si nu-mi vine..ma opresc la sanatate, ca-i mai buna decat toate. atata vreau, sa fiu sanatoasa. iar asta, deja am aflat, chiar nu depinde 100% de mine. nici macar 50%.. si apoi degeaba sunt sanatoasa, daca sunt pasager al titanicului, conform bancului..
deci hazard. ce planuri sa-mi mai fac atunci cand imi scapa toate printre degete? ..

da, ok, stiu in mare ce as vrea, cred ca o sa si procedez la anumite infaptuiri, dar in rest chiar nu am nicio idee. sunt mai constienta ca niciodata ca nimic nu depinde de mine personal. da..nici chiar viata mea.

m-ar ajuta optimismul, asa am aflat, asa am probat. e ca si cum as spune ca m-ar ajuta sa castig la loto sau sa fiu fericita, la fel de accesibile imi sunt si astea..asadar da, sunt de acord, ar fi bine sa (imi) fie bine.

pana una alta, imi este cum este. sunt fara vlaga la inceput de an..si fara bani..si fara planuri. si sunt totusi sigura ca o sa aflu cum o sa fie.