to be or not to be... right

jacobs trei in unu si iarna afara. se termina vacanta si , ca de obicei, nu sunt pregatita pentru viata. dar am eu senzatia ca o sa fac fata.
dilema mea dintotdeauna care nu-mi serveste la nimic. adica si ce daca am dreptate si chiar am si ce daca atata vreme cat eu insami nu mi-o acord. caut sa explic evidenta in termeni, in cuvinte.. in intregi expuneri demne de dat la ziar..si in final, nu arat pe mine ca e asa cum spun.
discrepanta intre idee si fapta. incapacitatea de a le pune in legatura, de a decurge una din alta, de a exista o coerenta a sinelui intai in oglinda mea si abia apoi, in ochii celuilalt.

lucrurile sunt destul de simple in definitiv, accepti sau nu accepti o situatie. nu merge asa cum gresit vreau eu. sa accept dar nu de tot, de tot dar cu exceptii..etc.
situatia e aceeasi, nu se schimba in functie de perspectiva, de timp, de experiente acumulate, nu e ca si cum te astepti sa te uiti la un obiect roz si vrei naibii sa fie albastru. si ca sa vezi,a tunci cand se incapataneaza sa fie roz, sa mai dai si vina pe el..(deci da, am inteles ideea:P)

si inca o data, e o diferenta intre observarea corecta a lucrurilor si luarea lor ca atare intru acceptare si, mai departe, asumare. cand pui un x la ceva ce consideri gresit, ar fi normal sa nu cauti sa-l mai corectezi din creion..pe cine mintim aici?