doruri.
cumva imi vine sa le condamn, atata vreme cat contextul actual nu le explica. un dor de ceva ce nu mai e dar a fost odata si s-a terminat poate fi real si de acceptat atunci cand in prezent nu ti-e tocmai bine. altfel..e ca si cum ai trai doua vieti diferite netraind niciuna complet.

pe cine minti mai mult?

ma rog, o fi mai complicat decat atat, n-am de unde sa stiu. pentru mine e simplu, eu nu mint. cel mai mult incerc si pana acum mi-a iesit, nu pe mine.