miercuri, 9 februarie 2011

stiam ca se apropie ziua ei de la inceputul anului incoace, stiam ieri ca azi urmeaza, trebuia sa o sun si sa-i urez diverse..conform sarbatoririi, conform obisnuintei. cand stateam in acelasi bloc, ea la 4 si eu la 5, era suficient sa ne batem in teava si stiam ca e liber sa ne vedem, puteam chiar sa ne dam intalnire pe geam sau sa conversam in adevarate coduri inventate de noi doua. cand nu ma duceam eu la ea sau nu venea ea la mine si nici nu aveam voie sa iesim afara, ne adunam pe scari intre cele doua etaje, faceam un fel de picnic cu jucarii si proiectam lumi imaginare pentru papusile noastre. nici cand ne placea de acelasi baiat-cristi de la parter- nu ne purtam dusmanie, era si asta parca inca un motiv de apropiere.
apoi am crescut. in timp am crescut. ne imprumutam carti una alteia si discutam despre ele, ne povesteam impresiile despre viata si vorbeam atat de frumos despre iubire si despre toate sperantele noastre. cand mi-a povestit despre primul ei sarut, mi se parea ca-l traiesc alaturi de ea si, desi nu il experimentasem la randu-mi pana atunci, aveam o intreaga senzatie despre cum trebuia sa fie. la mine a fost totul mult mai tarziu decat ar fi trebuit, am avut mult timp la dispozitie sa-mi imaginez.
eu tot citeam, ea tot traia. nici n-am citit asa mult, poate nici ea n-a trait asa mult.
am pornit amandoua din acelasi punct, am impartasit aceleasi idei si suntem in locuri atat de diferite astazi.
aproape ca nu mai voiam sa-i mai dau niciun mesaj azi, oricum ne vorbim o data pe an, atunci ea ma diminutiveaza, in viata mea nu mai e loc de diminutive. zamebsc si eu si ma plang la unison cu ea ca inaintam in varsta fiecare separat, fiecare in acelasi timp.
intr-una din conversatiile mele cu ea adolescentin-inceput-de-studentime, ii dezvaluiam noua mea teama capatata de prin lecturi dostoievskiene, ..mi-era frica sa nu fiu /sa nu devin un om mediocru. de fapt stiam ca sunt, ma regasisem perfect in descriere dar atunci mi se parea ca am suficient timp sa nu si ajung. ea nu intelegea ce vreau sa zic.
i-am scris totusi un mesaj, i-am urat 'numai bucurii si impliniri'.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu