cu lumina aprinsa, cotrobaind prin intunericul din urma.
scopul e ordinea, fireste, eliberarea spatiului parca devenit prea stramt. acum serios, chiar trebuia sa fac si asta intr-o zi, sa mut, sa separ, sa pun etichete, sa fac loc pentru prezent. si aveam senzatia ca facusem deja..ma rog, le pusesem undeva nelaindemana, sa nu ma lovesc la orice click de vreo poza, scrisoare, insemnare.
ca si ieri cu mesajele alea de dincolo.. uneori nu le cauti, ele se intorc din greseala de tastare sau dintr-o pura intamplare. si taci. si cata framantare a mai fost acolo, si cata speranta si cata dezamagire si mai ales cata tristete. credeam ca am uitat-o, cred ca am uitat-o, in majoritatea timpului tratez cu indiferenta tot trecutul, dar fie si asa, fara sa fi apucat sa fie viitor, traieste mai departe intr-un prezent recunoscut numai de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu