era o idee care-mi scapa acum pentru ca e cam tarziu si ..o idee care mi-a placut
speranta e o forma de asteptare..e un fel de a paria pe happy end
am intalnit suficient de multi oameni pe care eu ii consider inteligenti ..dar foarte putini dintre ei sunt capabili si de profunzime. profunzimea, in fond, vine dintr-un neajuns personal, mai precis din suferinta. nu poti deveni profund citind toata cartile scrise-nici inteligent, dar nu despre asta discutam-, si nici nu cred ca poti avea acces la anumite idei si sentimente daca toata viata ta a urmat un traseu simplu, calm si fericit. e de dorit, deci, sa fii un om intreg. profunzimea vine din multe amputari, cu cat mai profund cu atat mai ciuntit.
cat despre luciditate, mi-e tot mai proprie. cand o mai abandonez o fac si atunci lucid. e placut sa mai crezi in lucruri frumoase si-n semne croite sa-ti transmita mesaje, e placut sa astepti si chiar sa ti se para ca te indragostesti, dar cel mai de dorit ar fi sa dispara toate ideile care te indeamna sa crezi , sa vrei..sa dispara intreaga luciditate care e si ea un fel de renuntare.
daca imi mai place ca ninge? mi-e prea dor de primavara care pare sa fie tot mai departe, ca o promisiune care intarzie sa se implineasca..oricat de inzapezit ar fi peisajul ce sustine asteptarea, ramane rece. iar mie mi-e frig de prea mult timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu