joi, 13 ianuarie 2011

1+1=0

and then it hit me-iubirea pentru mine este o evadare din familie.

nunta in sine, casnicia si procreerea imi suna by default a compromis. ma uit cu un soi de dispret la fotografiile oamenilor ce-si anunta familia infaptuita pe toti peretii reali sau virtuali, oricat de frumosi ar fi considerati mie imi par mereu urati. cu zambetele lor false, cu hainele lor asortate, cu bucuria aia nerusinat afisata.
cand aud de un X care s-ar fi insurat/maritat, am o concluzie deja pregatita, o spun fara sa ma jenez ca e atat de usor sa faci pasul asta, ma uit in jur si vad tot mai multe familii ratate, relatii esuate, copii ramasi cu traume in urma deciziilor proaste luate de doi care au ales sa riste..

exclud startul si intentiile celor doi, exclud iubirea de la baza unei astfel de hotarari, mi-e imposibil sa cred ca o familie e un rezultat al iubirii. si e foarte posibil sa gresesc, abia acum realizez..si desi stiu motivele de dedesubt, tot dupa asta ma ghidez.

if you try and force love into marriage, i'll escape love too, this is a fact.*

*(ma trezesc tot mai des ca imi vine sa traduc din engleza in romana expresii si pana la urma cedez si le scriu direct in engleza, in romana inca n-am invatat sa le traduc frumos desi tot incerc ca sa nu par...ipocrita)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu