gustul pustiului

da, e adevarat. am devenit asa... acra. chiar daca suna urat si prefer varianta in limba engleza (bitter), exact asa e. de curand mi s-a spus ca sunt 'inabordabila prin indiferenta' si aproape ca ma simteam magulita, chicoteam in gandul meu ca ia te uita ce tare sunt, nu-mi mai pasa de nimeni si nimic. pe dracu.
de fapt, in aproape toate cazurile nu imi pasa. am ajuns la un punct in care trebuie sa se intample ceva exceptional in afara mea ca sa-mi atraga atentia macar putin. eu personal am ochii inchisi la tot ce se mai petrece in jur..sau, poate mai rau de atat, nu sunt atenta la nimic pentru ca totul ma plictiseste.
si cel mai probabil ratez lucruri, oameni, intamplari.
putin imi pasa mie.
chiar si faptul ca scriu despre asta nu imi trezeste niciun sentiment anume de vina, constat rece ce mi s-a adus la cunostinta.

as vrea, poate, sa fiu altfel, sa fiu cum eram mai demult, cu ochii larg deschisi intru mirare.

dar:


Nu ne miram de nimic, niciodata,
A fost extirpata mirarea,
Atavism, care ne apropie de maimuta.

Temperatura corpului omenesc a scazut
De la 36 la 15 grade,
Din economia de caldura obtinuta
S-a realizat un soare artificial
Pentru incalzirea motoarelor Diesel.

E un zgomot de masini,
Temperatura omenirii scade,
Sentimentele tind catre zero.
Noi nu ne miram de nimic,
Suntem in continuu progres.