intalnesc tot mai des cazuri de oameni..nebuni.
fie ca am onoarea sa discut direct cu ei, fie ca le surprind gesturi ciudate, fie ca sunt efectiv internati la noua, ma simt tot mai mult inconjurata de ei. si e cam greu sa-ti pastrezi echilibrul mental intr-o astfel de lume nebuna de legat.
exceptand cazurile medicale, privind atat din afara cat si dinauntru(de cate ori privim doar la ceilalti?), mi-e destul de usor sa observ unde anume incep respectivii sa o ia razna. e un traseu, nu te trezesti nebun, nu suferi pur si simplu un soc-tocmai mi s-a povestit despre cineva care a suferit 'un soc', a luat un cutit si a inceput sa urle pana au dus-o direct la spital-,. exista un punct de la care o iei pe langa si in loc sa te uiti cu atentie la tine si la motivul pentru care ai facut pasul ala gresit, ti se pare interesant peisajul si... de ce sa nu inaintezi, de ce sa nu explorezi. scuze se gasesc mereu, toate felurite si pestrite, unele dintre ele chiar inteligente, dar cel mai ades atunci cand pierzi drumul, te-ai pierdut si pe tine.
si ..improvizezi, de la un pas la altul, alegi constient intai si apoi din inertie sa nu te mai uiti in directia ta. motivele pentru care ai ajuns sa cazi atat de adanc nu mai prezinta relevanta din moment ce ajung sa te defineasca, te confunzi cu peisajul si mergi mai departe si asa mai departe.
si te trezesti ca ii spui unui complet necunoscut ca e linistea ta interioara, sau iti pui haine incognito si bantui trecutul, sau cazi din picioare din cel mai brusc senin roz sau te trezesti cu un cutit in mana, iar in tot timpul asta habar n-ai cum de-ai ajuns in halul asta.
iti spun eu, pentru ca ai inchis ochii.
contrar celor scrise mai sus, nu ma consider neaparat persoana cea mai intreaga la cap intalnita:), dar ma consider capabila sa recunosc anumite inclinatii cat sa le si stopez la timp. si o sa spun asta cat mai pot, pana la momentul de fata, nu am facut nicio greseala majora in viata. eu cu mine.
god help me:)
la ce ai inchis ochii? eu n-am prea inteles insemnarea asta
RăspundețiȘtergereeu am auzit de multe persoane care au suferit socuri si au luat-o razna. noi aveam o vecina careia ii murisera copiii intr-un incediu si a innebunit. nu e mereu un traseu, dar tine si de personalitate, e mai curand un teren. citeam si intr-o carte despre schizofrenie
dar nu am inteles la ce te referi, nebuni ca.. mine, ca oamenii care trec in fond drept normali, sau nebuni in sensul ca n-ai putea sa spui nimic altceva despre ei, decat ca sunt NEBUNI?
ai inchis ochii si nu te-ai mai uitat la tine, nu ai mai fost atent la deciziile luate si motivele lor.
RăspundețiȘtergeresunt de acord si cu terenul, nu voiam sa intru in prea multe detalii, stiu ca e foarte ..relativa problema discutata.
nebuni nebuni, la aia ma refer, care sunt razna:) am i clear now?:)
acum in nici un caz nu mai e clar. la aia nebuni nebuni... nu, nu e vorba ca au inchis ochii si nu s-au mai uitat la ei, dc s-ar fi uitat ar fi vazut ceva distorsionat oricum. si cred ca iti trebuie multa luciditate sa te uiti la tine, sau sa iti treaca prin cap sa faci asta
RăspundețiȘtergerei must be crazy too, then:)
RăspundețiȘtergere