duminică, 26 septembrie 2010

duminica dimineata

as spune in cuvinte despre linistea innorata prezenta pe strazile pustii pe care imi port matinal pasii. si despre ploaia ce urma sa vina si a si venit mai tarziu, de toamna. dar nu stiu sa spun cum tabloul asta, atat de simplu si mut, imi provoaca genul acela de bucurie trista fara lacrimi dar nici cu zambete desenata.
e vreme de muzici calde si de cuvinte citite in carti cu pagini ingalbenite. e vreme de vorbit in soapta sa nu trezim spiritele rele adormite in colturi de ganduri trecute, de mers pe varfuri caci inca mai dorm indragostitii pierduti in vise imbratisate, de cafea pe acorduri de frunze cazute.

4 comentarii:

  1. mereu ma intreb cat iti ia sa scrii un post de asta. chiar iti vin natural propozitiile astea?

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) cam 2 minute, nu vezi cat e de scurt?:)))
    da, CHIAR imi vin natural:)

    RăspundețiȘtergere
  3. mai e nevoie de transpiratie in proportie de 99 la suta (dc n-o fi pleonasm asa) si esti un geniu :D

    RăspundețiȘtergere
  4. :)
    nu cred ca era intentionat vreun compliment, poate chiar dimpotriva

    RăspundețiȘtergere