am cunoscut etape diverse si caut sa constientizez ca si asta e doar una dintre ele, una in care nu am prea multe raspunsuri dar am directii pe care sa le urmez in obtinerea lor, una in care intrebarile deja nu se mai pun pentru ca ar deveni redundante, cunosc traseul si ma simt la fel de pierduta. poate nu e corect sa spun 'la fel', niciodata nu e la fel, lucrurile sunt in permanenta miscare, eu ..si eu.
caut sa nu ma concentrez pe rautatile venite inspre mine intentionate sau pur si simplu intamplate, incerc sa ignor sau macar sa nu exagerez, iar cand mi se pare ca nimic nu mai are niciun sens, inventez reguli care ma tin pana a doua zi...i'm rather ashamed of my plans, i make a new one everyday..., si tot asa si tot asa.
dar am mai zis asta in aproape aceleasi cuvinte.
25.04.07 00:02:07
el tren de los momentos
e ciudat..devine enervant sa recurg mereu la cuvantul asta de o vreme. nici macar nu stiu ce este exact ciudat dar il simt ca parte din multe.
e ciudat ca nu ma complac. nu cred ca ma simt grozav, de altfel cred ca nu mai simt prea multe..mai plang uneori ca o reactie la sentimentele celorlalti..oglindite in ceea ce intr-o vreme mai simteam. canta alejandro sanz azi de dimineata la mtv latino o melodie din asta extrem de trista daca erai extrem de atent la versuri "a la primera persona" si parca albumul de pe care era melodia lui se numea exact ca titlul pe care tocmai l-am scris.
si era un fel de poveste a abandonului, a constientizarii, a greselilor si a asumarilor..a ofertei generoase a sinelui catre prima persoana ce i-ar aparea in cale..chiar daca prima persoana care i-ar aparea in cale nu ar mai reflecta nimic din ce a vrut odata. pentru ca tot ce a vrut odata a avut si a pierdut din propria-i vina.
nu ca m-as regasi total, dar uneori cand nu mai simti nimic si cand ti se pare ca ai simtit totul, viitorul pare un drum pe care urmeaza sa-l strabati din obligatia indreptarii greselilor trecute, ca un fel de pocainta in care trebuie numai sa dai fara sa mai ai pretentia primirii inapoi. .
sau poate doar cauti in continuare ca matematica unor miscari sa-ti aduca esenta lor inapoi. asa ca hai sa avem o relatie cu tot ce implica ea, o sa fac eu totul, tot ce n-am facut odata, tot ce am vrut sa fac dar n-am mai apucat pana cand am pierdut trenul momentului in sine, si poate, doar poate, o sa mai simt ceva.
e ciudat, ziceam..dar eu nu cred in toate astea. .. era vara cand ma temeam ca n-o sa mai simt niciodata nimic, si era toamna cand totul a revenit cu o forta ca niciodata altcandva.. si apoi s-a oprit, ca sa-mi ofere loc intr-un alt compartiment.
aici.. se asteapta.
e doar o intamplare sa fi dat peste insemnarea asta din 2007(!), cautam un citat si am gasit 'aceleasi cuvinte', as modifica finalul doar, aici atunci si acum se traieste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu