joi, 8 iulie 2010

intamplari intamplatoare

nu s-a intamplat cine stie ce. de altfel nu s-a intamplat nimic deosebit.
conteaza insa ca s-a intamplat ceva de la un minut la altul, asa cum stiu ca e in viata. exact atunci cand cred ca lucrurile s-au oprit intr-un stop cadru deprimant, se petrece un fel de schimbare de stare. din exterior inspre mine, atragandu-ma in acelasi joc iluzoriu al sperantei care moarte n-are.

in viata se poate intampla orice dar mai ales nimic. -asta este regula de baza, incerc sa-mi amintesc... poate ca sa-mi aplanez aproape sigura cadere odata ce-mi permit sa ma inalt. dar nu-i asa, ce distractie ar mai fi daca nu te-ai risca macar un pic?

inca o data si inca o data si inca o data in timpul respiratiilor mele

asta e de acum cateva seri, absolut din intamplare:)

Gelozie

Daca nu te-as fi-ntalnit
absolut din intamplare,
tu pe altul orisicare
tot la fel l-ai fi iubit.

Daca nu-ti iesiam in drum
ai fi dat cu bucurie
altuia strain, nu mie
mangaierile de-acum.

Ai avea si vreun copil,
care poate: idiotul!
ar fi semanat in totul
cu-acel tata imbecil.

Dar asa ce lucru mare
cantr-o zi te-am inalnit!
si sunt plin de bucurie
absolut din intamplare.

Un comentariu:

  1. pai da... si nimicul e un lucru mare.

    dar eu cred ca nimic nu se intampla absolut din intamplare! :P

    RăspundețiȘtergere