i can't wrap my mind around this.
e interesant cum toata lumea cauta explicatii, e si mai interesant cum nu exista explicatii. intotdeauna m-am uitat cu o spranceana ridicata la cei ce-si declara fericirea in toate directiile, care simt o ciudata nevoie sa spuna cat de bine, minunat, deosebit se simt. care-ti dau retete de implinire si care se considera atat de norocosi. si nici nu e vorba ca nu as fi de acord, doar ca nu inteleg de ce simt nevoia de acordul meu in trairea perfectiunii lor. si am crezut conform unei intuitii mai mult ca asta e doar o compensare, nevoia de clinchet, paiete, artificii tocmai in lipsa altor lucruri care sa te umple. identificarea fericirii in lucruri exterioare iar ma ingrijoreaza, incapacitatea de a intelege ca intai trebuie stabilita valoarea lor pentru tine si abia apoi sa incerci sa le obtii..
ma rog, prea multe cuvinte nu am, la intrebarea de ce uneori nu exista raspuns pentru lume. ramane linistea si trista mirare.
lasand la o parte subiectul de dincolo de insemnare, in general, oamenii NU au nevoie de acordul tau. doar se bucura si isi exprima entuziasmul cu voce tare. e o chestie fireasca
RăspundețiȘtergereeu cand sunt nefericita (fericirea n-am cunoscut-o, lol) ma trezesc vorbind despre propria nefericire. nu pentru ca am nevoie de confirmari, de infirmari, de mila sau de altceva. simt asta si exprim asta.
nu mai ridica din sprancene, lucrurile ASTEA sunt coincidente. nu e cazul sa consideri orice entuziasm dubios.
NU am spus asta si nu stiu cum sa ma exprim ca se inteleaga ideea. stiu sa fac perfect diferenta intre o persoana care vorbeste despre sine si despre sentimentele-i fericite sau nefericite si una care epateaza cu ele. cineva care iti repeta in your face de cate ori are ocazia si mai ales cand nu are ocazia si si-o creeaza singura, imi ridica mie sprancene si semne de intrebare. deci Nu consider orice entuziasm dubios pentru ca nu vorbesc despre orice tip de entuziasm.
RăspundețiȘtergeresi in plus de asta, sunt absolut convinsa ca nu au nevoie de acordul meu sau al lumii in general, au nevoie de un acord pe care ei in primul rand nu si-l dau si il cauta in afara.
inteleg. adica inteleg ca faci diferenta intre doua tipuri de exprimare a entuziasmului, bazandu-te mai mult pe intuitie, si prin urmare... te cred :P
RăspundețiȘtergereeu n-am intalnit prea multi oameni fericiti si aia care erau.. sunt inca.
dupa criteriile lor.
eu pornisem de la faptul ca tu nu intelegeai de ce simti nevoia sa vorbesti intruna despre fericirea ta, fara nici o legatura cu subiectul :P
si eu inteleg. eu simt nevoia sa vorbesc intruna despre ce e in mintea mea, si de-aia inteleg. nu vreau sa epatez, sa ma convinf, nu vreau decat sa ma eliberez, si pana si entuziasmul are nevoie sa fie eliberat. dar okay tu voiai sa zici ca se simte altceva dincolo de cuvinte
habar n-am
nu stiu dc si tu dar eu am facut legatura cu prietena aia a ta care repeta intruna ca e fericita si a gasit ea dragostea etc. si ... poate ai tu dreptate, dar eu zic acum ca nu e corect sa crezi ca de fapt e nefericita dar.. minte. sau nu-si da seama
dar again tu stii mai bine, eu nu am auzit-o niciodata pe mm vorbind. si nici pe prietena ta n-o cunosc.
whatever
:P
reiau, e vorba de intuitie, nu sustin deloc ca am inteles eu ce se ascunde in spatele acestor aparente. doar ca in cazul asta anume, intuitia mea pare sa se confirme si e cu atat mai frapant ca acum ceva vreme eram chiar agasata de insistentele ei in a-si declara fericirea si chiar daca atunci nu m-am gandit ca se poate ajunge la asta, tot mi s-a parut ca e ceva in neregula. oricum, chiar imi pare rau..
RăspundețiȘtergereda, si eu am facut legatura cu prietena aia care vorbea intruna despre... de altfel ..putin ma intereseaza daca ma minte pe mine in privinta vietii ei, totul e sa nu se minta pe sine si la un moment dat prapastia sa fie prea mare sa mai fie evitata.
nu stiu mai bine nimic. asta e. chiar nu stiu.