Functionarul lui Eros

Iubite de facut cu mana, in gara,
Are destule, dar nu mai poate pleca nici pana la Ciulnita
Si asta tot din cauza lor, caci sunt prea multe
Si parca toate, de comun acord,
Au intins o plasa mare,
Cu ochiuri mici-mai bine zis ochi, negri, verzi, caprui,
Albastri, tot curcubeul ochilor,
Au si ei un curcubeu al lor,
Care se arata dupa o noapte alba
Pe cer- si te tine pironit
Curcubeul.

Si ce mult isi doreste sa vina macar una
La gara-una dintr-o suta, una dintr-o mie-
Sa-i faca asa cu mana, cum se face,
Cum au parte de acest gest minunat
Toti neispravitii, plini de cosuri, urati,
Cum de s-or fi uitand la ei, ba mai vin
Si in statia de pornire (ca si in statia de terminus)
Sa-si afiseze atasamentul, faptul ca neispravitul acela sui,
Pocitania,
Si cu ea, o frumusete nu alta, o frumusete, nu zic mai mult,
Sunt nedespartiti…
Iar el sa scoata capul pe fereastra
Si sa raspunda cam plictisit
Gestului acela banal, cu batista,
Sa nu-si poata masca bucuria
Ca el pleaca si ea ramane, ba a tarat-o si pana la gara,
El se duce, se tot duce incotro va vedea cu ochii
Sa se deconecteze, sa mai respire,
Sa scape de toata liota
De sentimente frumoase care i se pun in carca.

Asta ar fi razbunarea lui, sa se vada stergand-o frumusel
Dintr-o gara, indepartandu-se de balamucul marilor iubiri,
In care nu mai crede
Sa ia trenul si sa se duca- u-hu, u-hu!
Iar din cand in cand sa deschida fereastra
Si sa arunce pe camp,
Sa le semene,
Numerele lor de telefon, adresele, numele, sa le semene
Si norocul lor: dac-o sa ploua
Va fi o recolta bogata!

Eh, asa s-ar intampla, daca ar avea si el parte
De soarta banala cu existenta oarecum asigurata
A oricarui functionar al lui Eros, care vorba aceea nu pune
Patima, mai mult se face ca lucreaza, incurca lucrurile
Si nu lasa naturile sentimentale
Sa faca ordine, sa ridice iubirea
Din nou la nivelul atins intre cele doua razboaie,
Ca sa nu mergem mai departe…

Si-ar avea iubirea lui, una singura,
Adevarata iubire pe care
Ar sti s-o infrumuseteze, ar bibili-o, ar fi in stare sa
Faca mari ispravi pentru aleasa inimii, sleind fantani,
Omorand balauri si plecand in lume
Ca sa-si faca un nume,
Pentru a fi demn de ea, aproape ca nici n-ar chema-o pe
Peron.

Uite ca pleaca trenul, si pentru el nici o mana ridicata,
E periculoasa o astfel de inaintare in vid sufletesc,
Ah, de data aceasta isi va manifesta revolta,
Va ridica el bratul puternic si va trage semnalul de alarma,
Caci asa nu se mai poate merge,
Nu se mai poate pleca din gara.


Asculta mai multe audio Muzica