V

de la Vara.

o fi vorba de vara de fapt. de timp liber, de relaxare, de strand, de plaja, de fructe, de mare, de bicicleta, de prieteni si vreme petrecuta cu ei, de salate, de haine colorate, de inot, de inghetata... de vacanta
si nu de mine simtindu-ma bine si trecand peste ce nu paream sa fi trecut pana acum doar 2 saptamani. anul trecut, tot vara, s-a intamplat criza care a si condus la final. daca in timpul anului atentia este distribuita in toate directiile si echilibrul pare sa se petreaca de la sine, odata ce am vreme numai de mine, vreau brusc prea mult dintr-un singur plan. si frustrarile apar ...si eventualele pretentii samd.
ciudat e ca acum e bine si normal e ca tot anul nu a fost. nu inteleg prea bine de ce e asa, de ce acum , in ciuda acelorasi goluri, nu simt lipsa. de ce atunci cu plinul facut, ce aveam imi era insuficient.

ma gandeam doar ca ma amagesc, dar chiar nu mai conteaza atata vreme cat e de bine...

m-am uitat aseara la 'an education' si oricat de atent as fi privit intriga filmului, nu mi s-a parut nicio tragedie la mijloc; fata aia a iesit castigata chiar si din eventuala experienta negativa avuta. in definitiv, cate pustoaice de 16 ani vad parisul insotite de prima lor iubire? si daca la final el se dovedeste a fi insurat, ce mai conteaza daca tot timpul cat a fost cu ea a tratat-o foarte bine si dupa ce ea a aflat nu s-a sinucis si nici nu a suferit dupa el ci chiar si-a continuat viata in modul cel mai sanatos cu putinta?
bine, nu cred ca intentionau vreo tragedie cei care au facut filmul... cu toate astea ... i didn't see the point of all that.

va ra continua.