intens..., vreme de o ora aproape am stat sa-mi revin si sa inteleg ca nimic nu este asa, nimic din tot ce se pare ca mai vreau.
aceleasi ganduri pe care mi le-am spus de atatea ori in van, acum i le spuneam lui, insiram toate datele cunoscute, toata durerea, tot adevarul de acum in fata lui. si i le suieram parca printre dinti in timp ce el ma asculta aproape surprins de tot ce parea sa rezulte din tot.
si cand intr-un final am obosit si m-am asezat pe fotoliu concluzionand trist ca n-am niciun drept sa mai simt asta, de pe celalalt fotoliu din aceeasi camera, s-a apropiat si, poate pentru prima oara, m-a sarutat, spunandu-mi la ureche numai pentru mine ca lucrurile sunt cum sunt acum pentru ca la un moment dat a pierdut tot ce a vrut mai mult.
iar acum, regasit si reprimit, ne reintalneam prin atingeri tot mai arzatoare, in timp ce gandurile se speriau la fel ca inainte pentru ca mai apoi sa ma abandonez bucuriei de a fi iar impreuna.
si pe fundal, urmarindu-ma pana la trezire, imi canta melodia asta pana cand toate s-au stins si a ramas doar cantecul in mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu