nu mai vreau nimic. ma doare totul, abia stau in picioare si, culmea, stau in picioare in fiecare zi. nu stiu cum fac dar mereu plec ultima si de la serviciu. nu intentionez niciodata asta dar odata ce sunt acolo, sunt acolo. si am treaba si o fac. pana la capat. imi refuz si pauzele.
nici macar nu intentionez. plec mereu cu gandul sa termin mai devreme, sa nu ma mai intereseze atat, sa-mi bag picioarele.
dar ma bag eu pana-n gat.
si in picioare tot stau desi desi desi.
nu mai vreau nimic.
cand in sfarsit stau, pentru ca nu sunt chiar definitia expresiei working class hero, cad.
si tot cad de pe scaun in pat din pat in mine din mine in nimicul pe care il vreau atat de mult incat sa nu ma mai doara totul.
iar totul e tot caci toate au legatura , asa se zice. boli de toate tipurile , durere multiplicata.
deci bine, pa, ma retrag , e gata.
te retragi?? de unde? din invatamant? wtf?
RăspundețiȘtergerebai, miki, unde te duce gandul?
RăspundețiȘtergerein general in locuri comune :P
RăspundețiȘtergerede data asta pe cai nebanuite de nimeni, poftim
si io plec ultima de la serv mai tot timpul, si fir-ar sa fie mai ajung si prima - desi nu vreau! si nu-mi iau nici pauza... da' asta din cauza ca nu fumez, iar restu' colectivului isi ia pauza in bucatarie la o barfa si-o tigare. barfa o mai suport... tigarea mai greu, asa ca zic pas. probabil in felul asta am ajuns eu subiectul barfei :)))
RăspundețiȘtergere