am imaginea unui film caruia scenele se succed fara cuvinte dar infiorator de repede. si toata lumea aia se misca de parca ar fi posedata, buzele se schimonosesc in fel si chip, gesturile devin parca facute de marionete trase de ata tehnologiei grabite. repede inainte sau repede inapoi, zi cumva da' numai repede sa fie ca sa si treaca. trece oricum, nu-i asta problema.
atunci pauza.

si stau si ma uit la totul asta suspendat in aer si-mi vine ori sa rad ori sa plang ori sa-mi para rau ori sa-mi para bine ori sa inchid odata televizorul din capul meu.

acum am de-a face cu niste buze incremenite, gesturi intepenite si priviri care privesc in urmatoarea secunda oprita de mine. stiu ce s-a intamplat inainte chiar si in timp real dar toate imi apar asa.

am un gust salciu de ieri incoace. am tot incercat sa beau ceva, sa mananc altceva, sa ma uit la un alt film, sa provoc un alt simt. de dimineata am apelat la vaz si la miros si mi-am facut cadou un buchet de lalele galbene la suprapret, si mai de dimineata auzul a fost incantat pret de niste cantari de primavara in care cerul era albastru ca o petala de miozot(ce e miozotul inca nu stiu dar stiu ca asa arata si cerul meu la ora aia), mai spre dup-amiaza am facut o invitatie tot sub semnul inventarii unui alt gust, mai tarziu mi-am propus mie si apoi altcuiva o plimbare sub razele soarelui pe doua roti aproape dezumflate. in aceasta ordine de ... roti, nimic nu s-a schimbat in afara de umflarea lor. ah..sigur, m-am plimbat, mi-am pus lalelele in vaza, invitatia mi-a fost acceptata, cd-ul mi l-am luat cu mine in geanta. repede inainte sau inapoi. pana ma prind, se termina.

ihim, asta e gustul dezamagirii: salciu. si nu trece asa usor.

o vreme

inca o vreme

...



o succesiune de miscari prea rapide si prea in linistea cuvintelor neauzite si ..mai bine as , n-as... fireste, nu mai conteaza ca e asa cum e.