it's monday, i double checked

i could do so many things, but i won't do any.

ma las in voia orelor care trec oricum, si ma mut de pe un pat pe acelasi pat in intervale deloc regulate. acum sunt aici, mai tarziu tot aici, ce bine venita e rutina intr-o zi de inceput de saptamana care nu seamana cu altele de acelasi tip.
acum doua zile era o prietena pe la mine care ma intreba direct si incredibil de sincer daca eu cred in destin. am tacut pret de mai multe minute in care am lasat-o sa-si expuna sirul de intamplari care au adus-o in prezentul asta fericit, si am zis dupa nu.
subiectul l-am epuizat de mult(a intrat un pic soarele in nori si s-a facut intuneric ca noaptea in camera asta)..impreuna cu altele de genul... suflete pereche, coincidente amuzante si asa mai departe si asa mai departe.(e soare iar)
ar mai fi o intrebare curioasa...crezi ca mai crezi in ceva? dar asta mi-o adresez eu mie..si o sa-mi si raspund, conform celor zise deja, nu, nu cred. ori nu, ori nu cred? mai tine cineva minte?

eu, ca orice alt eu din alte camere insorite sau nu, sunt o fire complecsa:) un caracter deosebit imbracata-n-tr-un corp la fel de deosebit. ce mai, e clar ca sunt interesanta, eu nu ma plictisesc de mine decat rar, mereu am ceva sa-mi spun mie si sa ma invat despre cum si de ce actionez in felul in care inca o mai fac.
asta a fost un fel de ..by default me

pe de alta parte, gandesc la fel de ...(mi-a zis odata cineva ca sunt ermetica, hahaha) ermetic:D, cum ca oricum nu intereseaza pe nimeni-destin, ala de se compune din detalii +liberul arbitru(ce dragut e liberul arbitru uneori, imi vine sa-l pup)- daca eu cred sau nu in el. daca e, e, daca nu e, nu e. si ce daca? dar e asa poetic atunci cand incepem sa punem cap la cap evenimentele (daca nu ieseam in ziua AIA afara si nu imi venea sa merg pe strada AIA, nu ma intalneam cu omul ALA care om ALA il cunostea pe omul CELALALT si dupa aia nu ajungeam eu sa il cunosc ATUNCI si nu mai tarziu pe prezentul de ACUM care e cel mai bun lucru intamplat mie vreodata, ura, aplaudam, cade cortina, bis bis) si sa concluzionam magistral concluzia. era sa zic ocluzia, dar m-am corectat . tastele tastelor lor!

dar mie imi place asa, fara sa stiu prea multe, fara depresii dese, cu accese de lene intamplate lunea, la program, cu soare si cu nori, in cautare de sensuri multiple, cu putine raspunsuri si o la fel de singura siguranta: asa nu o sa mai fie, asa nu o sa mai fiu.
dar cand sunt, ce mirare!:)