articulat in coada

finalul nu se anunta, atata lucru am invatat si eu de-a lungul timpului. daca vrei sa inchizi ceva, orice ar fi, de la un blog care se pare ca iti ocupa prea mult timp si devine sursa de frustrare mai degraba..pana la o relatie intre doi oameni, de prietenie sau de mai mult de atat, e mai bine sa iti taci intentiile definitive decat sa le anunti in gura mare.
orice declaratie de despartire imi suna fals din start. iar asta din simplu fapt ca la randu-mi le-am practicat. am spus de nenumarate ori ca o situatie anume e de neacceptat si deci mi-am rastit nervii si am trantit usi inspre iesirea din scena de efect.
cate intalniri sau discutii menite explicarii finalului nu am avut, cum incercam sa conving ca am dreptate in toata insiruirea de elemente logice pentru ca tot ce in adevar voiam era sa mi se demonstreze contrariul.

oricum, nu ma despart usor de nimeni si nimic. am prostul obicei de a nu crede complet in despartiri, imi mai acordez ideile absurde dupa versurile unei melodii anume. dar la fel cum e cu alte lucruri, ele se intampla fie ca eu cred in ele sau nu. si desi nu cred in sfarsituri definitive atata vreme cat orice ajunge sa ti se intample lasa urme in tine, ele se petrec totusi la un anumit nivel la un anumit moment.

dar nu atunci cand il anunti, nu atunci cand il explici, nu atunci cand il accentuezi. daca simti totusi nevoia sa faci asta este pentru ca mai ai senzatia ca recapeti ceva din controlul pierdut odata ce ai ajuns sa te implici. si spui la revedere, si spui ca asta e si repeti pana la saturatie ca e ultima oara cand si iti aduci tie confirmari in discutii nesfarsite, te aplauzi in gand pentru intelepciunea de care ai dat dovada, primesti toate laudele cuvenite si incurajarile meritate ca ai ales calea cea buna si...

si vine trairea cu sfarsitul anuntat in propozitia cu subiect si predicat.

si-1, in cazul ca esti un om suficient de puternic sau suficient de ...demn(orgolios), iti mentii decizia pana in panzele albe, pana cand te umpli de sange si nici atunci nu ai spune ca poate nu a fost bine daca, iata, se simte asa. iti construiesti o alta viata peste una ce mai respira inca si gata, ai reusit sa te tii de cuvantul dat. apreciez, inteleg, asa se face, asa e normal.
brb

si-2, in cazul in care esti doar un om care nu si-a compartimentat prea bine dorintele si asteptarile de la viata si de la ceilalti, ai caderi, recaderi, framantari, intrebari, reveniri, reciocniri. este o modalitate lasa , se spune, de a face fata la orice tip de sfarsit(exceptand cel ultim). si chiar daca nu-s de cele mai multe ori la vedere, zbaterile nu fac altceva decat sa confirme posibilitatea imposibilitatii.

si-3, in orice caz , chiar si-4, si-5 si chiar si asa mai departe, sfarsitul ala 'articulat in coada' , se produce numai atunci cand nu mai vorbesti si nu te mai gandesti bolnav la el. el se intampla oricum daca a venit timpul lui iar timpul lui, se stie, nu trebuie grabit.

poate doar asteptat mai calm.