duminică, 7 februarie 2010

viscolul meu

declar pe proprie raspundere ca imi asum vina.

manifest in continuare aceeasi incantare cretinoida datorata faptului de necombatut ca ninge si ca, iata, e iarna cum nu am mai vazut de mult in bucuresti. in anii recent trecuti o astfel de iarna ramanea doar la nivel de dorinta, doar intr-o zi, poate maxim o saptamana, apucam sa mi-o vad implinita. asadar, acum, dupa ani si ani de asfalt ud si fulgi anemici, imi ispasesc vina de a-mi fi dorit atat de tare ninsoarea incat, conform poeziei, nu se mai opreste(sic!) si va condamn la ea pe toti.

si poezia mea de suflet asortata iernii de acum



Scrisori din camera de alături

Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada,
Ca un perete pe care schiaza
Gindurile noastre de iarna.
Din fuga trenului ai zarit
Prin nameti un vinator.
A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea
Un fulg de zapada.
O bubuitura si toata iarna
S-a naruit din cer, ingropindu-l în zapada.
Copacii parca plecasera si ei
Să haituiasca Baraganul
("Baragan" - loc unde viscoleste,
Asa se traduce, din cumana.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iata-ne, asadar pierduti în desertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai si provocat.
Ai dorit atita să ninga, stiai ca fenomenul tine
De concentrarea ta... Si te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreste.
Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra?
"Nu, dar vreau să colorez peisajul".
Foloseste rujul, mai bine.
Tu esti de tinut intr-un castel
Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi.
Si eu să vin la tine
Intr-o sanie trasa de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un turtur imens,
Să urc si să cobor, ca e alunecos,
Si iar să dau să mă catar... si tu să-mi arunci
Niste pinteni.
Să cioplesc sloiul, urcindu-mă
Să-i dau pinteni
Si să apar sus, c-o floare de gheata
In mâna. "Unde e geamul?
Să-ti plantez pe el aceasta
Floare de gheata."
"O, ador florile de gheata", să zici,
"Unde-ai gasit-o?" Hai să iesim putin.
"Unde, iar afara? Iar în zapada? Iar în tren?
Iar vagon neincalzit?"

Eu sint un om de interior,
Pentru ca sint numai suflet
Si sufletul e de interior.
Sint un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre rujuri...
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-mă la o masa de restaurant
C-o suta de insi în jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce să-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu îmi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si "Hai să mergem", zic.
"Unde?"
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasa de cerbi.

Tot în tren sintem? Tot.

6 comentarii:

  1. deci am citit de 3 ori prima propoz, o data in reader si apoi cand m deschis in tr-un tab si apoi din nou si mereu am citit imi asum viata . cand am ajuns la final m-am prins din context.

    e o adevarata ..epidemie peste tot, bloguri, statusuri. toata lumea pretinde ca e vina lui pentru zapada :))

    depressing. cat de frig poate sa fie. si poezia si pozele si totul
    http://www.youtube.com/watch?v=cLqgSTeWgGQ&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  2. ce bine deci ca nu citesc bloguri, am astfel senzatia ca sunt la fel de originala ca sorescu:D

    RăspundețiȘtergere
  3. apare in aprilie o carte de marino in care ne va dezvalui tot felul de lucruri urate (si adevarate) despre diversi intelectuali. sorescu included.
    bine, posibil la el sa se refere numai la 'valoarea' ca poet, ceea ce in fond n-ar fi dramatic. dc lui nu i-a placut, I'll probably live

    RăspundețiȘtergere
  4. APAre in martie, de fapt

    nu ca ar conta, de vreme ce n-ai manifestat nici un interes :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. hm? cum adica n-am manifestat niciun interes? nici nu stiam de existenta cartii respective pana sa-mi zici tu, iar daca te referi ca n-am fost prompta la comentariul tau cu vreun 'wow, pe bune, vreau si eu' este pt ca nu am avut cand.
    nici nu stiu cine e marino, cat despre sorescu, nu are cum vreaodata cineva sa ma faca sa nu-mi mai placa. poate doar eu daca ma tampesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. adrian marino. a murit acum cinci ani si a lasat prin testament sa i se publice cartea acum. despre plesu si patapievici si liiceanu si george calinescu si noica.

    si mie or sa-mi placa mereu poeziile lui (unless some chestie super naspa care sa ma bage in stare de soc). dar m-ar putea dezamagi. tare. nu ma refer la chestii asa.. a la milan kundera, care mie personal nu mi s-a parut dramatica, asta e dc se cheama ca n-am valori..
    dar mie mi se pare ca oamenii pot merge asa jos incat dc aud vreun.. zvon despre ceva rau ma gandesc la.. cel mai rau

    nu stiu de ce vreau sa citesc cartea
    poate pt ca niciodata nu mi-a placut de plesu si tuturor le-a placut si ma agat de asta ca si cand as avea cea mai buna intuitie :)))

    dar m-am saturat de oameni care arunca cu rahat unii in altii

    nu stiu. nu stiu, cred ca vreau sa o citesc.

    RăspundețiȘtergere