parantheses

make no mistake, we all die alone

inainte ca viata sa mearga mai departe, inainte de toate dorintele mele mari si mici sa-si caute implinirea, esecul, dezamagirea si repetata reinventare a lor inspre reluarea tuturor, o sa ma prefac ca stau pe loc un timp.(da, ma prefac ca de fapt timpul nu trece cand minutele trec chiar acum) si cand nimic nu pare sa se mai aplice vreunei reguli, o sa notez pe rand cum e viata cand nu e asa cum trebuia sa fie. cand nu mai sunt varste anume pentru ceva sau.. zile anume pentru altceva, cand ma uit in oglinda si ma vad si frumoasa si urata si copil si batrana in aceeasi secunda, cand nu mai am cuvinte sa exprim o stare simpla si cand caut melodii de-ale lui bruce springsteen pe care am vrut sa-l ascult intreaga zi de azi ca in seara asta sa primesc o melodie de-a lui, cand ma repet si vreau de fapt sa spun ca... imi place sa cred ca asta de acum e doar o paranteza inaintea frazei pe care o sa o scriu.

sa ma opresc si sa las muzica sa cante ..si cum nu ma pot decide..