pauza

cand mi se vorbeste despre schimbari si cum eu nu le fac inca desi vorbesc despre ele, am o reactie completa de respingere. e ca si cum vii tu din afara, strain fiind de mine si de tot ce se intampla la nevedere, si dai sentinte.
fireste, sentintele nu vin din afara ci sunt doar vocile mele neincrezatoare. de aia sunt atat de vexata..sa spui cu voce tare ce eu caut sa tin sub tacere. de ce sa-mi urlu dinainte ca nu pot, de ce sa ma invinuiesc de erori inca nefacute, am nevoia primara de incredere.

cu siguranta ca aman acum, ma leg de inceputul anului ce vine, ma leg de sfarsitul anului asta...care implica atatea incat nici nu pot sa ma leg de ceva anume, sunt dupa o perioada definita de rau..care a urmat unei schimbari necesare si unei boli aproape normale in contextul si-asa slabit. si sunt un pic obosita dupa tot si abia acum incepe sa mi se para ca revin la viata..imi mai acord un timp sa-mi satisfac anumite capricii, cedand iar in fata mea, pentru ca abia apoi sa incep cu adevarat ceva.

si abia azi am gatit:) nu mi se pare ca mi-a iesit bun dar e un inceput..dupa niste luni de zile in care am ignorat insasi aceasta placere simpla, prea multe conotatii oferite, incerc acum sa reduc totul la denotatia umana 'mi-e foame, hai sa fac ceva bun'.. deocamdata doar am facut ceva, bun o sa fie cu exercitiu..
si apropo de asta.., e poate mai usor si mai normal sa te eliberezi de rau odata ce ajunge sa te sufoce, dificil imi pare sa fac eu binele cu si fata de mine.

suna ca un manifest..
mai e un pic si viata merge mai departe