morning

parca ninge ceva mai vizibil..

nu am mai simtit gustul diminetii de mai multa vreme deja. mereu grabita, fara timp de cafea si de stat si simtit ziua ce abia incepea.
nici azi nu s-ar fi intamplat asta daca nu m-ar fi trezit din somn un cosmar ingrozitor. nu, nu mai vreau sa mi-l aduc aminte. apoi m-am dus sa vad daca ninge dupa cum se anuntase. erau usor cernite masinile, ud pe jos, deloc peisajul de iarna care m-ar fi bucurat si facut sa uit de ce tocmai visasem..
asa ca m-am culcat iar si iar un nou cosmar m-a luat in primire. un fost vechi cosmar. ratacire. cum casa in care dormeam era parte dintr-un vagon dintr-un tren personal si mergea mergea prin orase necunoscute, lasand in urma tot familiarul din urma. home and away, is it possible this way?:) si m-am dus sa ma cert cu 'soferul' trenului care bea tuica in timp ce lua o pauza intr-o statie necunoscuta. tuica fiarta. fusese facuta o greseala, eu trebuia sa fiu anuntata de subita transformarea a casei mele si evacuata din timp. acum nu se stia ce mai era de facut. nu se stia daca mai e loc de intors..

apoi alt cosmar si apoi trezirea fortata. e 10,10, e inca dimineata, e decembrie si afara ninge. iar eu stau pe loc.