mai e un pic si trece.
nu ma mai aud, nu imi mai vorbesc, incerc sa ma uit.
mai e un pic si trece.
e mai rau decat credeam si ma asteptam la rau.
e un efort de fiecare zi, in fiecare zi..imi redirectionez gandurile in nimicuri cotidiene. ce craciun frumos. am facut brad..ut, numai al meu, am facut curat si am impodobit casa, arata all christmasy.. bautura ajuta un pic, nu exagerez pentru ca nu are sens, ma doare capul a doua zi.
recunosc ca as vrea sa dorm. fara vise fara cosmaruri fara aberatii ca o virgula necesara in viata mea de acum: somnul.
nu, nu exagerez cu nimic, sunt absolut ok. pot sa rad, sa fac glume, sunt destul de amuzanta, fac lumea sa rada, nimic anormal, tot eu cu zambet la purtator, si in poze sunt la fel de fotogenica, nimic nu pare sa se fi schimbat.
radem, glumim, sarbatorim .. dar zapada se topeste, it is a fact.
bradutul meu chiar miroase a brad. fireste, as fi putut sa renunt la tot jocul asta de-a vacanta, dar care ar fi fost alternativa? cum alternativa nu mi-a suras, am ales asta, incercarea de mers inainte in zilele astea care mai au un pic, am stabilit deja, si trec.
apoi trece totul dar macar nu o sa mai am timp sa ma prind.
apropo de sebastian mihail, eroina din cartea asta are un punct comun cu mine. numai unul, insa..profesia. toata cartea in rest ar fi fost de citit in adolescenta, acum nu mai cred nimic..oricum nu exista asa ceva ca acolo si ..in fine, sa nu vorbesc despre carte acum. e de iarna , in schimb, iar intre timp iarna nu mai e..
asa e, trec toate.
exista doua posibilitati adunate din doua filme: chronic dissatisfaction or plain depression.
sau ceva care in romaneste nu s-a tradus ..din cauza complexitatii, se stie.
hai cu new year's resolutions!
RăspundețiȘtergere