.

nu mai vreau. mi-e lehamite, nu mai vreau. chiar nu mai vreau. sa se termine odata cu asta si gata. nu mai vreau nu mai vreau, nu mai am capricii, nu mai am curiozitati, nici macar nu ma mai plictisesc atat de tare incat sa ma compromit. mi se pare infinit de scarbos, nu mai vreau.

schimbari si alte procedee amanate de remediere comportamentala, numai tampenii atata vreme cat le aman de pe o zi pe alta.

fireste, e posibil sa raman singura complet in conditiile astea... dar ca sa ma gandesc mai bine, care e alternativa? sa..ce? sa ma modelez la nesfarsit pentru binele altora? pentru un bine al meu pe care nici nu apuc sa-l simt bine ca imediat ajunge sa-mi para rau pentru el.

hai macar sa fie totul despre mine, dar pe fata. fara sa mai incerc altceva.e degeaba.



azi am circulat cu o expresie complet mohorata pe fata. e cam naspa sa fii treaz intr-o lume atat de urata, e cam naspa sa fii treaz si treaz fiind sa iti mai faci vreodata iluzii. e cam naspa ca am ajuns eu sa folosesc cuvantul naspa, e cam naspa ca sunt complet alta persoana fata de cea de acum 5 ani... dar partea nenaspa, nefiind neaparat super, e ca asa am invatat un principiu elementar al existentei..sa supravietuiesc. dar abia de putin timp incoace o fac cu ochii deschisi .
si e inevitabil in felul asta sa nu ma trezesc cu o stare de greata si sa nu se vada pe mine.

in restul timpului optimist si zambitor, privesc spre viitor cu speranta. a nu se confunda cu autoiluzionarea. si... in chiar cel mai bun caz, ma apuc sa fac ceva..si ca sa vezi, chiar fac.

apropo de nu mai vreau, ia sa-l fac realitate incepand de acum.