sentimentul pierderii, cica
eu nu inteleg foarte bine foarte multe lucruri, nici nu pretind vreodata ca o fac, prin urmare mi se imputa ades nehotararea. sa iti asumi consecintele propriei nehotarari..cum suna asta?
urma un nu stiu.
de cand ai plecat parca a venit sfarsitul lumii. ca in visul de azi noapte, amandoi, ne tineam de mana si asteptam sa vina. chiar si in visele astea cu al lor caracter final, mi-e bine, pt ca mai sunt cu tine.
nici nu mai fac de mancare, sa stii, la ce-mi trebuie? aproape ca nu mai trec pe aici decat din cand in cand, am mentionat ca nu mai am 'acasa'? weekendurile le umplu oricum dar cu totul, cand in sfarsit stau locului, mor incet. imi controlez cat pot toate regretele, o amintire legata de o anume atingere dintr-un anume moment ma destabilizeaza total.
si daca la inceput ma mai puteam uita la poze, si daca la inceput reuseam sa ma uit in urma, acum mi-e complet imposibil, e din ce in ce mai rau pentru ca e din ce in ce mai imposibil.
si nici acum nu as sti ce sa fac, si nici acum nu as hotari ce se voia hotarat, si nici acum, in mijlocul sfarsitului lumii noastre, nu as fi altfel ca atunci.
:(
RăspundețiȘtergere