vineri, 13 noiembrie 2009

stare de fapt

sunt foarte nervoasa, and this is a fact.
nu ma razbun pe nimeni, daca asta pare. as vrea sa nu fie lucrurile asa dar asa sunt. as vrea ca maine sa nu se transforme in poimaine si poimaine in saptamana viitoare, dar asa e, as vrea ca weblogul sa mearga si sa nu-mi fi pierdut toate insemnarile, dar nu merge, as vrea sa fiu si eu sanatoasa dar nu sunt si sigur ca da, as vrea sa nu exista moarte dar exista.
citisem acum ceva vreme intr-un blog(yep, yours:D) cum ca ia uite cum lumea e incapabila sa observe cat de kkt e viata, si cum ne invartim noi in cerc, like rats in a maze, si nu urlam si noi "ASTA E VIATA?!"
macar sa ne revoltam un pic, acolo, macar sa strigam ca nu ne convine, macar asta cand e atat de evident ca e de kkt totul.
mda, exista si posibilitatea sa vrem-eu vreau- sa facem din kkt bici, sa ni se para ca se poate schimba ceva si deci sa ne trezim dimineata, put on a happy face si sa fie relativ bine, hai nu minunat, dar macar bine, dar macar exista sansa ca somewhere on the road sa imi fie f bine. pt ca mi-a mai fost, pt ca eu mai spun ca se poate, pt ca nu e chiar atat de rau atata vreme cat e mai bine ca la altii, nu pot si nu vreau sa sufar zilnic pt toata nedreptatea din lume, nu reusesc sa inteleg de ce sunt lucrurile cum sunt dar SPER ca o sa ma impac cu ele si ca , pe parcurs, o sa inteleg ceva. ceva care sa ma ajute sa trec zilele, sa ma bucur de vise samd. nu e naivitate, e instinct de supravietuire. e ceea ce fac multi-care nu sunt prosti sau retardati- , incearca.

si asta e ideea ..eu incerc. nu imi iese mereu, e normal asa. dar incerc. si e iar normal sa am caderi din cand in cand-tocmai ca sunt constienta -, dar sa nu raman jos, sa vreau sa fie bine. si chiar vreau. cu toate contrargumentele pe care uneori mi le mai aduce viata.

2 comentarii:

  1. uite, poate ca de aici vine diferenta
    "pt ca mi-a mai fost"

    pt ca mie nu mi-a fost niciodata. si pt ca poate tu te gandesti ca viata ta e departe de a fi .. norocoasa, si eu totusi am momente in care ma uit la tine si la viata ta si imi spun.. despre viata ta.. deci nu despre a lui andrei pleasu sau a irinelei columbeanu.. wow.. cum o fi sa ai asta?
    sa ai macar un moment din viata in care tatal tau nu e un animal. macar unul singur.
    asa cum fireste cand scriu despre cat de mult il urasc pe tata si cum mi-a distrus copilaria si adolescenta.. fiind.. tresar convulsiv ca ma gandesc ca.. sunt care citesc si carora tatii le-au distrus copilaria.. alegand sa nu fie
    lucrurile astea de care ziceai tu, .. nu ca vreau sa ti le arunc in fata :)) adica poate le ziceai si tu asa, ma rog, cum unii oamenii sunt defavoritati din start.. unii mai mult si altii mai putin si de acolo se decide dc se mai poate sau dc nu se mai poate
    sau nu stiu, dc se mai doreste pututul asta sau nu se mai doreste. eu in toata copilaria mea ma agatam efectiv de oameni cu familii aiurea si toti, dar toti, fara nici o exceptie, aveau momentele lor pasnice. le aveau. aveau parintii aia care uneori radeau, care uneori se placeau sau acceptau sau sustineau, eu nu aveam decat un tata care zicea ca o moara stricata ca eu si mama suntem curve.
    si intr-un fel simteam ca unele dintre prietenele mele ma invidiaza pt mama, pt ca ele aveau doi parinti care uneori se intelegeau intre ei dar care mai niciodata nu se intelegeau cu.. ei, si asta nu reusea niciodata sa ma ajute cu ceva, pt ca eu in oameni cred, in relatii nu cred.
    cred in tine.. in ..sine, asa cum cred si in mine, asa cum cred in dan si asa cum cred in o multime, chiar multime de oameni care sunt frumosi si.. atat. si se termina. aici mi se rupe firul mereu, ceea ce nu se poate spune despre ceilalti, care cred in frumusete in doi, sau in trei
    nu ma astept sa ma intelegi, si n-o spun ..cine stie cum, de pe vreo pozitie superioara de drama queen.
    cam, pt mine niciodata n-a fost bine, in ce ai vrea sa cred?
    si e ciudat ca nu remarci, vreau sa zic ca mi se pare ciudat ..venind de la tine, pt ca intr-un fel mi s-a parut mereu ca ma intelegi. si iar imi vin in minte versurile alea i am trying to try, god knows I try it seems very clear to me, that I try but it's not clear to you, that I do .. you don't know what i mean, do ya? si speram cu disperate si numai disperarea se vedea, spun, adica, ca mi se pare ciudat ca .. nu ti se pare ca incerc. ca din toate lucrurile pe care le spun si le fac tu nu vezi niciodata cat de tare ma chinui sa sper, si sa cred, si sa vad lucruri frumoase si cat de tare ma agat de lucrurile frumoase din mine si cu cata disperare incerc sa le ascund uneori ca sa le catalogheze cineva ca fiind urate, sau poate nu intelegi

    eu incerc, doar ca eu incerc in alt mod. nu stiu de ce spui ca scriu aceleasi lucruri in fiecare zi, cred ca deja te-ai obisnuit tu sa extragi doar anumite lucruri din ce scriu eu, cuvinte cheie pe care uneori le trantesc din obisnuita si din disperare. zilele mele sunt mereu o incercare stupida de a-mi fi bine, de a ma crede mai buna, de a rade si de a gasi lucruri frumoase. si chiar le scriu, si chiar rad, poate citesti pe diagonala, poate nu vezi dincolo de cuvinte, poate nu vezi nici cuvinjtele

    pt ca mi-a mai fost.

    eu nu cred in bine pt ca eu n-am trait decat rau.

    da, as vrea sa nu mai vorbesc atata despre mine, incontinuu, incontinuu, incontinuu, dar poate o sa ma ierti cand o sa intelegi ca asta e tot o modalitate de a incerca. de 'nu pot si nu vreau sa sufar zilnic pt toata nedreptatea din lume'.
    ceea ce e o forma de egoism, dar pana la urma asa e,,, viata

    RăspundețiȘtergere
  2. da, inteleg diferenta, o sa incerc sa o inteleg si ca realitate nu doar ca forma. e adevarat ca de multe ori nu imi iese, ca de ex atunci cand citesc la tine, pt ca atunci cand citesc sunt cumva departe de tine si reactionez mai mult la cuvinte si nu la tine. daca ti se pare ca te inteleg atunci cand ne vedem, este pt ca de cele mai multe ori o fac. de altfel oscilez intre cele doua,ba imi dau seama ca nu e chiar asa cum cred eu si ca daca la mine a functionat nu inseamna ca la tine se aplica, ba mi se pare ca nu faci suficient ..e o stare de perpetua incercare de a intelege de ce la tine e asa..rau. si e rau, stiu, ai dreptate cu partea in care spui ca la tine a fost mereu rau. ceea ce e f naspa. si uneori caut sa te ajut si imi dau seama ca eu nu am cum sa o fac, de aia am reactiile astea cateodata.
    dar imi dau seama ca nu e ok asa si ca mai bine iti sunt pur si simplu alaturi, fara sa fac excese de zel care fac mai mult rau decat bine..

    RăspundețiȘtergere